Uneori...

Uneori...rog pădurea să-mi șuiere dorul.
Poate-așa oamenii vor înțelege
De ce-mi plânge zâmbetul
și arde !

Uneori...îmi arunc lacrimile spre ceruri.
Poate-așa oamenii vor înțelege
De ce curg în sus
Spre puritate
și azur !

Uneori...cred.
și-mi dezgolesc sufletul.

Uneori...dorm.
Mă contopesc cu visele
și-mi chem înapoi
dorul
și lacrimile.

Uneori...iubesc !


N. D.