Decembrie fără tine... tată...

Crăciunul acesta plouă
cu petale de lipsuri din noi.
Sărbătorile acestea
m-au lăsat fără rouă.
fără lumini și ploi
la ferești.
Vino și mângâie-mi sufletul
cu aura ta, înger !
părinte ascultător de povești.
Revarsă-ți aripa peste dorul
ce-mi arde sărbătorile.
acoperă-mi somnul
cu liniște.
ascultă-mi tăcerile.
redă-mi zâmbetul târziu,
în nopțile
când trupul meu doarme
și visările-așteaptă
să fiu.
să-mi spui că ți-e bine.
că,
lumină aflat-ai
și... râzi.
Râzi pentru mine, părinte.
și... plângi pentru mine.
și chiar de nu poți cuvinte
să-mi spui,
spune-mi mângâieri
și zâmbete.
spune-mi iertări și-aduceri-aminte.
spune-mi trăiri
de vieți uitate odată cu tine.
Apleacă-te și veghează,
lacrima verdelui !
luminează
sărbătorile-acestea.
redă-mi culoarea sângelui
din buză.
și Moș-Craciunii din suflet de copil.


N. D.