La poalele muntelui Pilio

Ninge-mă
la poalele muntelui Pilio
să te poti rătăci
prin verdele-mi crud
aliniind vieți
și tabere de vară.
Așterne-mă,
atingând infinit de plăceri
ducându-mă-n vârfuri
stele mângâind
cu tălpi agățate-n sărut
și dacă vei vrea
sa-ți clătești gânduri
cu tâmpla
ascultându-mi
adâncuri
pustii
simțindu-te
din nou al meu
măcar... încă o dată
simțindu-te...
iar, noaptea trimițând
aromă de curat
în odaia-ți cuminte
învăluindu-ți vise,
împliniri
și trăiri.
trezindu-ți diminețile
în parfum de iubiri
nedormite
respirații adânci
înghițindu-le.
pictându-mă
în raze matinale
de soare,
la poalele muntelui Pilio


N. D.