TREI VISE

Mi-ai plămădit pe frunte
trei vise.

Unul de dor...
de când îmi pleci și până când îmi vii,
cu zâmbete cernute,
nescrise.
Nebănuite simțuri brumării
se nasc,
de când îmi vii și până când îmi pleci.
Tot călător
e gândul către tine
în nopți prea ninse, către dimineți.

Un altul...
l-ai împletit pe coardă de chitară.
și-n el,
cu grijă-ai așezat
un zâmbet de părinte
și cântece de seară.
Lumini adus-ai în ochi nevinovat
de prichindel.

Un vis
de pas în doi
mi-ai plămădit pe frunte.
Tangoul anilor de-odinioară.
Cu un surâs,
în mângâieri ștergi lacrimi așternute,
Iubitul meu...
născut în primăvară.


N. D.