Copilei mele din suflet, Teodora

Mi-e dor de tine, Teodora!
Mi-e tare dor de ochii tăi!
Visam cum vom avea nopți de povești
în care tu... frumoasă domnișoară
îmi povesteai pe cine... cât iubești...
iar eu...
ți-aș fi vorbit de zborul meu de-acum.
cu margarete-n tâmple și aripi mari de ceară.
crezându-mă-al iubirii Prometeu.
Visam cum îți citeam
tot stihul meu împrăștiat pe-o carte.
cum înviam și cum muream iubind...
și... râsul tău... frumoasă domnișoară
m-ar fi iertat
căci... ți-am răpit, din când în când,
un ceas, un zâmbet, ori... un gând.
sau poate-o noapte, ori... o seară...
Îmi las acum, în părul tău, o lacrimă amară
și un sărut.
și-ți las în grijă doi ochi albaștri ca seninul
și o iubire ce... noi două-am împărțit.
tu... părintească, eu... de infinit...



N. D.