Lucrare de control

Mi-am luat porția de iubire
În viața asta rea și grea.
Am condamnat la nesfârșire
Setea de tine și de ea.

Din vina ta viața ne-a pus
Să dăm lucrare de control.
Cu numele în stânga sus
În trenul ei, lângă peron.
Din locul meu arunc privirea
Pe fila gri din fața ta.
Ai scris cu roșu nemurirea
Povestea ta, povestea mea...
Te iert de-mi dai o copiuță.
Decât iubire, azi, mai știu.
O sa ajung la corigență
Și-n toamnă poate n-o să fiu.
-- Copiați unul de la altul?
Se-aude, clar, un glas răstit.
-- Nu, Doamnă, noi nu facem blatul
Pe ruta asta am plătit
Cu lacrimi grele, amândoi.
Un calendar de fericire,
Trei curcubee și doi nori
Și din a soarelui sclipire
Plătit-am chiar vreo șase raze.
N-am copiat. Scrie un ”NOI”
În toate cele zece fraze.
-- Stai jos acum! Ai nota doi.
Iar tu... cu glas umil, speriat:
-- Să ne mai dați o șansă, Doamnă!
Dar... nu ne puneți separat.
-- În toamnă, dragilor, în toamnă!

În toamna mea, în toamna ta...
În nopțile fiecărei toamne
Tu fi-vei, veșnic, steaua mea
În ciuda furioasei Doamne.

Miroase-a verde, mamă, la tine-n bătătură

Faci lucrurile drepte cu degetele-ți strâmbe
de boală.
Și numeri, iar, cuvinte, pași de copil și bâlbe
în poală.
A-mbătrânit cireșul din grădina cu rime
și maci.
Împăturești, cu grijă, trecut, râs și suspine
și taci.
Baticul tău ascunde seri pline de poveste
și vieți.
Ești singură și tristă și fără de vreo veste
-n dimineți.
Faci drum la cimitir în fiecare zi
cu flori.
În urma ta cresc gânduri și prașilă de vii
și zori.
Miroase-a verde, mamă, la tine-n bătătură
și-a mentă.
Ți-e dor de râsul nostru. De-a tatei călcătură
absentă.
Te doare nepuntința mai rău decât durerea
că ești.
Iar îți așezi baticul peste căsuța plină
cu povești.
Și grâul de colivă și curtea goală doare
și cerul.
Iar vrei, azi, să dezlegi, uitându-te în soare,
misterul.
Miroase-a verde, mamă, la tine-n bătătură
și-ți frângi
Mâinile tale strâmbe, dar pline de căldură
și plângi.