Lasă-mă să dorm la umbra ta, iubire

Azi,
lasă-mă să dorm la umbra ta.
De secole stau trează
cântându-te
în versuri și în lacrimi.
Să mă trezești
în dezmierdări și triluri
atunci când crezi
că sufletul o cere.
Făcut-am râu sărat
din dorurile tale.
Lumina ta
adesea m-a-ndreptat
spre zbor de pescăruș
pe cerurile tale.
Adesea în păcat
am lunecat
dar am plătit cu sânge
și nu regret nimic.
Aș lua-o de la capăt
în fiecare clipă.
căci sufletul îmi plânge,
în lipsa ta,
mai mult decât cu tine.
De-mi vei reda aripă,
tu... fă-o mâine.
azi...
lasă-mă să dorm la umbra ta,
iubire!


N. D.