Mă voi ruga pentru o nouă inimă

Astăzi mă rog pentru o nouă inimă. Pentru un nou Eu.
Cu acestea pe care le am nu voi reuși sa respir... iarăși.
M-am întrebat de nenumărate ori...
de ce sufletele mor atunci când sunt inundate în iubire...?!
Așa cum m-am întrebat...
de ce fluturii mor inundați de lumina unei lămpi,
încercând din răsputeri să regăsească zborul...?!
Mi-am căutat o definiție proprie, în mine.
Ca atunci când ești trist și te îndrepți către parcul plin de râsetele copiiilor,
ție părându-ți a fi gol,
auzind doar ecoul pașilor tăi contopindu-se cu asfaltul rece al aleilor.
Lacrimile privesc doar pantoful,
strivind frunze rătăcite din toamna trecută.
Sunt umede și nu se-mpotrivesc știind că vina este doar a lor,
pentru că ți-au ieșit în cale.
Gem... dar nu se-mpotrivesc.
Precum suflete prinse în vâltoare...
precum fluturi prinși în mantia luminii.
Mi-am căutat o definiție pe cărările pietruite din lăuntrul meu.
Cândva, aleile ce duc spre cutia toracică
erau învăluite în râsete și zbor albastru și... verde...
Nimeni nu mai conjugă verbul ”a iubi”.
Diminețile nu mai au aromă de senin.
Învelesc lacrima în visele nopților.
Geana privește pantoful care...
ocolește frunzele toamnei trecute.
Mi-au adus doar fericire. Nu merită zdrobite.
Fără tine e... frig.
Atât de frig... la mine-n suflet...
și... pustiu...
Totuși... nu mi-am găsit o definiție.
Mă voi ruga și-n noaptea asta pentru o nouă inimă...





N. D.