Lucrare de control

Mi-am luat porția de iubire
În viața asta rea și grea.
Am condamnat la nesfârșire
Setea de tine și de ea.

Din vina ta viața ne-a pus
Să dăm lucrare de control.
Cu numele în stânga sus
În trenul ei, lângă peron.
Din locul meu arunc privirea
Pe fila gri din fața ta.
Ai scris cu roșu nemurirea
Povestea ta, povestea mea...
Te iert de-mi dai o copiuță.
Decât iubire, azi, mai știu.
O sa ajung la corigență
Și-n toamnă poate n-o să fiu.
-- Copiați unul de la altul?
Se-aude, clar, un glas răstit.
-- Nu, Doamnă, noi nu facem blatul
Pe ruta asta am plătit
Cu lacrimi grele, amândoi.
Un calendar de fericire,
Trei curcubee și doi nori
Și din a soarelui sclipire
Plătit-am chiar vreo șase raze.
N-am copiat. Scrie un ”NOI”
În toate cele zece fraze.
-- Stai jos acum! Ai nota doi.
Iar tu... cu glas umil, speriat:
-- Să ne mai dați o șansă, Doamnă!
Dar... nu ne puneți separat.
-- În toamnă, dragilor, în toamnă!

În toamna mea, în toamna ta...
În nopțile fiecărei toamne
Tu fi-vei, veșnic, steaua mea
În ciuda furioasei Doamne.

Miroase-a verde, mamă, la tine-n bătătură

Faci lucrurile drepte cu degetele-ți strâmbe
de boală.
Și numeri, iar, cuvinte, pași de copil și bâlbe
în poală.
A-mbătrânit cireșul din grădina cu rime
și maci.
Împăturești, cu grijă, trecut, râs și suspine
și taci.
Baticul tău ascunde seri pline de poveste
și vieți.
Ești singură și tristă și fără de vreo veste
-n dimineți.
Faci drum la cimitir în fiecare zi
cu flori.
În urma ta cresc gânduri și prașilă de vii
și zori.
Miroase-a verde, mamă, la tine-n bătătură
și-a mentă.
Ți-e dor de râsul nostru. De-a tatei călcătură
absentă.
Te doare nepuntința mai rău decât durerea
că ești.
Iar îți așezi baticul peste căsuța plină
cu povești.
Și grâul de colivă și curtea goală doare
și cerul.
Iar vrei, azi, să dezlegi, uitându-te în soare,
misterul.
Miroase-a verde, mamă, la tine-n bătătură
și-ți frângi
Mâinile tale strâmbe, dar pline de căldură
și plângi.

IMPAS

Eu ne plimb prin întuneric
tu ne plimbi doar prin lumină.
Adevărul nu-i prea sferic,
noi ținându-ne de mână.





La tine-i duminică, la mine e luni.
Acolo e noapte, aici dimineață.
Din cafeaua mea s-adapă minciuni
și frunze de toamnă, și sporturi pe gheață.


Tu vrei infinitul, eu vreau doar o clipă.
M-am pierdut cândva pe alte meleaguri.
Mi-am lăsat acolo și frânta aripă
și sufletul rupt în mii de șiraguri.


Îmi place regia frumos așternută.
Un alt continent îmi pui la picioare.
Dar...mă va dori cu inima ciută,
cu ciotul de suflet ce încă mă doare?



Știu că îmi oferi o altfel de viață
și seninătatea unei mari iubiri.
Acolo e noapte, aici dimineață
iar eu sunt pierdută între asfințiri...


N. D.

M-am învelit cu cerul tău cândva...

Îți amintești, iubite?
Prindeam cerul cu mâinile goale,
așezându-i albastrul peste tot...
pe tălpi, pe guri,
pe umerii împovărați de griji.
În dreptul inimilor se-ntindea, suav,
curcubeul.
Era întuneric afară,
dar mâinile noastre frământau lumină.
Câte o stea răzleață
se așeza ușor pe lobul urechii stângi,
ca un fulg de nea,
într-o iarnă liniștită,
și râdea.
Aduceam noaptea și ziua, laolaltă,
în așternuturile noastre.
Cinci anotimpuri ne legănau
cu... toate brațele.
Marea și munții dansau la ferestre
pe muzică nenăscută.
Păsări multicolore
duceau în ciocuri ghirlande de flori.
Căutai, în tine, mai multe guri
cu care să-mi acoperi goliciunile.
Iar eu...
mă înveleam, ușor, cu... cerul tău...

N. D.

COȘMAR

Am visat că... murise poezia.
Că nu era vers nicăieri.
Lumea--- un covor de frunze moarte,
fără de-nceput și fără de sfârșit.
Nu știam ce mă doare.
Mă durea Minulescu.
Îl simțeam ca pe-o făptură
cunoscută,
neștiind de unde și cum anume.
A fost ca atunci când mi-am pierdut Iubirea.
Un hău ne'nțeles se-ntindea în mine,
împingându-mi sângele, prin vene,
până în mijlocul toracelui.
Ceasul din perete se oprise
în dreptul lui noiembrie.
Luna era neagră
și... ploua.
Pescărușii, până mai ieri, păsările mării
se transformaseră-n dragoni suflând flăcări.
Spini înțeleniți îmi sângerau tălpile,
nelăsând drum către un curcubeu.
Trăgeam cu brațele funii de nori,
căutând, cu disperare, o rimă,
implorând pentru o rază de soare.
Am visat că... murise poezia.
A fost ca atunci când mi-am pierdut Iubirea.
Doar că... acum s-a făcut dimineață.

N. D.