Pe tivuri de cuvinte către seara vieții

Steluțe se sting
în nopți de pădure.
poteca înțeapă acut
o urmă a tălpilor goale.
odată cu toate mă strâng
uneori.
și lumea mă doare.
și mor odată cu toate.
pașesc... înca arde
în lumea lui NU.
cuvinte și oameni mă dor.
alei ce-au crescut în suflet de Om
pe aripi de timp
țesute cu fire de zbor.
Un ceas de perete
pe holul stingher
mă-mpinge-n vârtej
amintindu-mi.
văpaia oglinzii
nu arde la fel.
și verdele crud se-ofilește.
iubind... tot iubind...
spre seară mă ning
și nu mai am timp de poveste.
văpaia oglinzii
nu arde la fel
steluțe... se sting...
și... mă ning...


N. D.