Am tot dat, viața asta, ce-am avut în desagă.
Am dat zâmbet, cuvinte și iubirea întreagă.
N-am luat niciodată ce nu mi-a fost permis.
Și dureri am primit, așezându-le-n scris.
Am pictat, ani, cu ele, file-ntregi pe o carte
Și, sfârșind-o-ntr-o zi, am trecut mai departe.
Am pictat ceruri, lună și chiar stelele toate.
Continente albastre am pictat în păcate.
Și ploaia-am zugrăvit-o în lacrimi nepermise.
Și dorurile toate pe soare îmi sunt scrise.
Dar sfârșindu-le ieri, am trecut mai departe.
Rămânând, în sertar, cu trei semne de carte,
Lumânarea aprinsă de e zi sau e noapte,
Pe obraz și grumaz, patru lacrimi uscate.
Șevaletul e gol, alb ca sufletul meu.
Din culori țipătoare mă tot strigă mereu,
Cea durere din mine. Drum să iasă ar vrea.
Am pictat-o-n cuvinte. Și cu ea... viața mea.
Îmi doresc azi și mâine, pași să trec mai departe
Și, cu suflet deschis, să pictez zi și noapte.
Nina Dinu
