.

Și doare lipsa ta, părinte.
Dor florile ce le presar azi pe mormânt.
Și seul lumânărilor mă doare.
Și... grâul, tată... grâul doare tare.
Și semnătura ce-o așez sub vers... mă doare.

N. D.

În fiecare zi mi se face iulie

Comemorari

În fiecare zi mi se face iulie. Timpul m-a mințit că-mi va închide rana. Eu l-am mințit că voi uita. Arătătorul își urmează drumul pe suprafața oglinzii, despicând fruntea chiar pe linia șanțului care s-a născut odată cu mine și care mă străbate precum un ecuador, vizibil fiind doar pe mijlocul frunții, aruncând vehement sprâncenele de-a dreapta și de-a stânga, de parcă nu mi-ar fi de trebuință. Întotdeauna m-am întrebat care-i rostul lui, al ridului acesta și de la o vreme renunțasem să mai caut răspuns. El a venit singur în urma pierderii celei mai dragi ființe. Acolo iși așeza tatăl meu săruturile de noapte bună. Continuă s-o facă din altă dimensiune. Știe că le simt cum iși fac loc pe fruntea îngreunată de griji. Dacă aș putea aș rândui toate aceste săruturi, unul peste altul, construind din ele o scară. O scară pe care să poată urca ori coborî leagănul de început. Întreb oglinda în ce poziție aș putea s-o așez. De urcare ori de coborâre... spre ceruri ori spre adâncuri... Unde aș putea să-mi regăsesc echilibrul pe care mi l-a furat moartea, ori pe care mi l-a gonit viața...? Mă simt precum o corabie rătăcită în Triunghiul Bermudelor, plutind în derivă. Dacă s-ar întoarce... i-aș întinde la picioare toată poezia acestei lumi, ca pe un covor roșu garnisit cu flori de vișin. În fiecare zi caut poziția în care să așez scara din săruturi. În fiecare zi mi se face iulie.

N. D.

La mulți ani!

Astăzi, o lume-ți cade la picioare.
Îmbrățișări, urări și curcubee,
Îți dăruiesc un petic dintr-un soare,
Copil frumos, că te-ai născut Andree.

Zburai frumos pe-aripă de Apostol
cu-obrazu-ți fin--petală de-orhidee--
și te-ai desprins, lăsând în urmă stol,
în lumea noastră, născându-te Andree.

Și ai adus, cu tine, bunătate,
parfum de tei, culori de azalee.
Făcând, din viața noastră, puritate
Prin simplul fapt că te-ai născut Andree.

Pășește demn și drept, cu bucurie
În viața asta ca o odisee.
Și de va fi să te mai naști o dată,
Tot printre noi, să ne fii tot Andree.

Îmi bucuri suflet, acum, la bătrânețe
Privindu-te, cum, devenind femeie,
Din viață ai cules doar frumusețe.
Îți mulțumesc că te-ai născut Andree!

N.D