Și... de va fi să plângi azi pentru mine
și gânduri să răzbată în trecut
Îndreaptă-le acolo, unde-n tine
am poposit iubindu-te râzând.
Păstrează-mă așa cum te păstrez
în zile șchiopătând de-atâta dor.
Așează-mă așa cum te așez
pe cerul lumii fără nici un nor.
Tăceri curgând în tâmple ațipite.
Iar turma lumii calcă în picioare
și con de brad și frunze ruginite.
Și soarele plutind pe val de mare.
Tu ești și-acum aici, unde-ai rămas.
În toamna mea târzie și frumoasă.
În clipa-n care ceasul n-a fost ceas.
În visele când te-ntorceai acasă.
Fii fericit! Doar asta îmi doresc.
Și restul... chiar că n-are nici un rost.
Că ne-am iubit, că incă te iubesc...
Mă voi hrăni cu tine-- cel ce-ai fost --.
Și... iar voi plânge astăzi pentru tine.
Și gânduri vor răzbate în trecut.
Le-ndrept din nou acolo, unde-n mine
Ai poposit iubindu-mă râzând.
N. D.
