E prea din timp să-mi ceri
acum, un nou tribut.
Abia ce-am înfipt ieri
marmură scrisă-n sânge
la capăt de mormânt.
Nu defila din nou
pe braț de cimitir.
nu-mi lua și adierea
ce-ncerc să o respir.
Încă-mi șchioapătă-n suflet
bucata ce-ai furat.
Încă arde poteca
din capătul de sat.
mai lasă-mi lângă mine
pântec ce m-a purtat,
picioare ostenite
și mâini de sărutat.
Un singur ochi mai râde
pe cerul părintesc.
Mai lasă-mă puțin
pomeni să odihnesc.
N. D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu