Azi, plânge toamna-n mine

Îmi plânge timpu-n ceafă
și pe umeri.
îmi dezgolește tremur și simțiri.
e sec iar vântu'albastru
din priviri.
și riduri lângă tâmpla dreaptă dor.
Azi...
plânge toamna-n mine,
cătându-și iar cărări de fum.
Clipe-adormite par străine.
Trăiri ce mor puțin câte puțin,
înlănțuite-n timpul ce-a rămas.
Doar brațul meu e cel care-mi ridică
genunchiul amorțit, spălat cu sare.
Privesc din nou vaporu'n zare,
ducând cu el spre Minulescu,
”trei lacrimi reci de călătoare”.
Și, poate mâine voi rămâne vis
îndepărtat, însingurat și rece.
ori poate mâine voi deveni trecut.
Dar astăzi... plânge toamna-n mine.
Cuvinte se transformă în mormânt.
și tac...


N. D.

În toamna vieții

Pe margine de toamnă-n toamna vieții,
când nu credeam să mai învăț a nemuri
m-am strecurat tiptil într-o petală, cu chip de rouă.
Trăit-am clipa la-nceputul unei veșnicii.
Ce repede s-a scurs...
De-atunci și până acum m-am ofilit
de dorul ochilor, ce m-au pus la păstrat
în paginile unei cărți de căpătâi.
și... poate c-am murit
el... poate c-a uitat
ori poate îi e dor...

Îmi mai doresc o toamnă-n toamna vieții!
Atâta doar.
pe urmă pot să mor...

N. D.

RETORICE

Mi-a fost frig astă-noapte.
Mi-a fost frig și... țipăt de stele
mi se cuibărea pe genunchi.
Și pleata-mi era goală de gânduri.
Așteptam doar roua cafelei matinale
și strigătul ceasului cu cuc.
Poștărița suna la ușa cu ficus.
Spre zâmbet porneam năucită,
lacrimi virgine blestemau în urmă-mi,
cuvinte de-ocară mă trăgeau înapoi.
Imagini de sânge desenat pe pereți
ai holului lung dintre moarte și vieți.
E grea hotărârea călcând pe principii
ca un jug îmi trage grumazul în jos.
Balanța înclină spre glasul de inimi
trăind iar supuse la grele-ncercări.
Poate că-i vremea să tresalte și ele
să-și hrănească aortele cu suspin de iubire
dar... cine decide și... cum să respire
știind că în urmă vor lăsa amăgiri?
Se vor mângâiate, pompează în gol
și pași lasă urme de noroi pe culoar.
Mai au un deceniu de trăiri. poate două...
deschid câte-un braț, apoi și pe-al doilea,
tumultul de lacrimi lăsând să se scurgă
și aripi le cresc. Vor fi fericite!
Dar... cine decide și... cum să aleagă?
Pe valuri de mare-și înghit iar dorința
așteaptă să bată. Pregatite-s de drum.
dar... cine decide ce va fi, când sau cum?



N. D.