ULTIMA POSTARE

Întotdeauna ți-ai dorit
să-mi săruți umerii
împovărați de toamne
și dureri
iar eu... am simțit
cum
în locul acela
îmi cresc aripi,
pulsând
viitorul albastru.
încercând
să mă ascund de mine
în cadențarea lacrimilor
calde.
zburând
deasupra norilor din viață.
am rătăcit
în lumi fără culoare.
și pe culoare fără lumi.
am încercat să fur
iar nuanța ta de cer.
și ochii mei
cu iris de smarald sunt goi,
azi.
lumina lor s-a rătăcit
cândva
în pieptul tău
găsindu-și locul ei,
acolo, unde tu,
cu gesturi largi
și tandre
mă așezai cuminte.
doar versuri
născute
din crâmpei de suflet pur,
rămân.
Poate că într-o zi
mă vei putea ierta
pentru că...
voi șterge toate urmele
ce-ar putea naște lacrimi
în ochi de azur.
poate că într-o zi...
Dar azi... urăște-mă!
să poți merge mai departe
așa cum TREBUIE.


N. D.