Prea aproape de soare

Rătăcesc
printre nouri și vise.
Cerul se-adapă din irișii mei.
În două-trei vieți va trebui să fie verde.

În întuneric
se-aude glas răgușit de chitară:
”am înălțat zmei pentru tine.
privește-i!
privește-i cum adorm în brațe de zenit.
pentru tine am murit.
mi-au schimbat corzile doar.
însă... am murit”

Am o prietenă care iubește luxul.
O alta care adoră călăria.
Eu... iubesc albastrul de Voroneț
reflectat
peste tot unde mă uit
și văd pupile
purtate de viață dincolo de mare
unde nu pot ajunge
fără aprobare.
Zbaterile aripilor de fluture
sunt tot mai slabe.
tot mai incolore.
Se prăbușește în abisul din mine
înaintea sunetelor de clopot.
Cine sunt eu?
Sunt un Icar.
Cine îmi va doborî înălțimile?


N. D.