Ioana

Cel mai frumos cadou pe care mi l-a adus, vreodată, Moș Nicolae (cu o seară întârziere), a fost, acum ani mulți, o soră. Un cadou pentru totdeauna. (Cum stăteam eu, așa, și-mi mâncam dulciurile, hop... vine Moșu cu o păpușă vie). Cea mai mișto soră, cea mai mișto mătușă pentru copiii mei și pentru nepoata noastră, cea mai mișto ființă. Da, da... folosesc jargoane, pentru că ea nu este ceva normal, ceva ce mi s-ar fi putut întâmpla în fiecare an. Este o deosebită, de o sinceritate ieșită din comun, de o franchețe rar întâlnită, este copacul sădit de părinții mei care a rămas lângă mine și fără de care nu pot respira. Cine o cunoaște, știe bine despre ce vorbesc. Să-mi trăiești, prâslea drag! Să-ți dea Dumnezeu tot ce-i mai bun, mai frumos, mai minunat, mai.... Te iubesc, pocitanie! N.D

Ioana

Aveam șase ani când mama a adus pe lume o făptura firavă, cu ochi de smarald și voce prea puternică pentru așa creatură. Născută înainte de termen, cu greutatea unui pui de Avicola, Ioana urma să-și pună amprenta pe cărările vieții mele mai mult decât și-ar fi imaginat vreodată părinții noștri. A fost crescută ca un prâslea veridic și nu o dată am spus că mi-a umbrit copilăria, fiind nevoită s-o car după mine la toate festivitățile prin care trece un copil iar mai apoi un adolescent. În permanență trebuia să am grijă de ”aia mică”. Însă, cu trecerea timpului s-a dovedit a fi UMĂRUL meu, ochii ce mi-au plâns lacrima, brațele cu care mi-am strâns copiii la piept. Au trecut 45 de ani de când mi-a fost oferită o SORĂ. Și mulțumesc pentru fiecare clipă pe care am trăit-o alături de ea. E decembrie. Și... e 7. E ziua ei și o simt de parcă ar fi a mea. Și astăzi, ca și în fiecare zi, mă rog ca drumurile noastre să nu se despartă. Mulțumesc oricui a făcut posibil să am lângă mine un asemenea OM! Mulțumesc destinului, părinților, vieții... EI! La mulți ani, SORELA!!! N.D