Chemări

Incomensurabile simțiri
îmi fură gândul
rătăcit,
prin amintiri.
Tind să cobor,
uneori,
printre oameni...
dar... și acolo... mi-e dor...
Lasă-ți mâna
să lunece pe umeri,
din când în când,
în gând,
la ceas de seară.
Dorul spatelui,
plin de-mbrățișare
...mă doare.
Aruncă distanța.
s-o înghită viața.
și marea
care ne desparte.
În noapte,
trimte șoapte
să-mi usuce perna.
și sărutările...
să nu le mai visez.
să pot s-așez,
o lacrimă, un gând,
în pieptu-ți ce ma strigă.
Adună-mi griji din suflet
și fă-mi din ele-aripă.
învață-mă să zbor.
Întoarce-mi anotimpurile
de pe o brazdă pe alta.
și fă să fie,
toamnă iar.
căci, în zadar
îmi așez visele la căpătâi.
Dă-mi roua dimineții.
Fă zi din noaptea vieții.
și un întreg din toate.
Din vis... realitate.
și vino!


N. D.