Urlă-n mine toate toamnele târzii

Țipă cimitirul, maica mea iubită.
Azi te-am scris pe cruce și mă simt ranită.
Tare mult aș vrea ca să îmi mai vii.
Urlă-n mine toate toamnele târzii.

Plimbă pleata-mi blondă vântul deșuet
Eu îți simt căldura mâinilor pe piept.
Pe creștet adie mângâierea ta.
Mă chircesc, durerea parcă nu-i a mea.

Simt că nu mai pot, sprijină-mă, frate!
Să-i sădesc petunii pe cap și pe spate.
A trecut un an, eu tot nu-mi revin
Și mă rog, în taină, la cerul Divin

Să țină în dreapta-I sufletul de mamă.
Dorurile noastre să le țină-n palmă.
Zâmbet nu se stingă în visele noastre.
Plimbă-te, măicuță, prin lagune-albastre.

Și dă-ne un semn într-o seară aspră.
Lasă-ne o frunză lângă o fereastră.
Și spune-i, azi, toamnei care ni te-a luat
Să plouă cu lacrimi de copil uitat.

S-adie cu plânset fără de furtună.
Să-mprăștie floarea albă din cunună.
Tare mult aș vrea ca să îmi mai vii.
Urlă-n mine toate toamnele târzii.

N.D.

Noiembrie

Bună ziua, noiembrie! Bine ai revenit!
Afară stă să plouă. Avem de povestit.
Se spune că ești rece, că ești fără de milă.
Dar eu pătruns-am toamna iubirea mea umilă.

Cu tine am dansat pe ritm de bolero,
La tine am lăsat doi pași dintr-un tango.
Mai știi? m-am născut toamna și mama m-a iubit.
Se pare că nu ploaia-ți e de nestăvilit.

Zâmbești... Ia loc. Servește dulceață de gutui.
Promit să nu destăinui nimic. Și nimănui.
Nici n-aș putea descrie prin ce trecurăm noi.
Și nici n-ar crede nimeni. Un pas... și încă doi...

Dar nici tu să nu spui a vântului suflare!
Și nici cum, ani la rând, se-aprinde-o lumânare.
Că-mbătrânim și strângem la piept iubiri pierdute,
Sau că ne plângem, noaptea, cărările cărunte.

Dar, gata, de la anul,doar eu te vizitez.
În fiecare toamnă mi-e dor să mai visez.
O să-mi servești, strategic, dulceață de gutui.
Și o cafea fierbinte. Chiar nu spun nimănui!

La fel vom fi și-atunci, prietene pe viață.
Nu spune ”nu”. Eu cred că-i încă dimineață.
Pân'ce se lasă noaptea pe tot ce am iubit,
O să-ți tot spun: Noiembrie... bine te-am regăsit!

N.D.

M-am vindecat de tine

M-am vindecat de tine.
și lacrimi nu mai curg.
și nu mai umplu viața
cu vise în amurg.
cu întrebări în noapte
și gânduri neoprite,
cu versuri spuse-n șoapte,
doruri nestăvilite.
M-am vindecat de tine,
trecut-au ani în zbor.
Doar inima-mi rămas-a
prea plină de amor,
prea plină de-amintiri
ce nu se vor mai stinge.
și sufletul e liber.
începe-a nu mai plânge.
Nu pot să-mi strig minunea
cum mi-am strigat iubirea.
atunci căzut-a frunza,
acum, doar fericirea.
N-am cum să-mi strig iubirea.
O voi slăvi postum.
M-am vindecat de tine.
Sunt mai săracă-acum.

N.D.