Mi-e dor de tine, în fiecare răsărit!
În fiecare zbatere de geană
te desenez.
cu lacrimi și surâs, în asfințit,
îmi completez
cu ochii tăi, seninul.
Mi-e dor ca mâna-ți caldă
să-mi aline suspinul.
să îmi strecori cuvinte
în tăceri.
să-mi pui tâmplele-n palmă
și-n lacrimi mângâieri.
Mai viu ca niciodată
îmi curgi pe sub veșminte.
Parfumul pielii tale mă-'nsoțește
și azi, ca și-nainte.
Revino, vis frumos, în asfințit
Îmbracă-mi sufletul, din nou
cu tine...
N. D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu