Miroși la fel ca-n prima noastră noapte
când lumea încapea-ntr-un așternut
când ne pierdeam în zâmbete, în șoapte
când noaptea-zi o lua de la-nceput.
Mi-e dor de NOI la fel ca-n prima clipă
când marea ne privea neliniștită
când ne creștea aripă peste aripă
când Terra ne striga că-i obosită.
Dar ai plecat. La fel ca-n prima viață.
când trepte să urcăm mai încercam
când promiteam o nouă dimineață.
Atunci... acum... numai în VIS te am.
O să te-aștept în viața viitoare
când te voi recunoaște de departe.
când răsări-voi RAZA ta de soare
când... mirosi-voi la fel ca-n prima noapte.
N. D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu