Te vreau din nou, la fel

M-ai născut, iubire,
după atâția ani
petrecuți, visându-te.
În pântecul tău m-ai dospit
pregătindu-mi suișul.
Te-ai picurat în sangele meu
câte puțin
până ce l-ai înlocuit.
Desprinde-mă de mine
și zboară-mă
deasupra infinitului.
acolo unde mi-ai ascuns
simțamintele,
de privirile oamenilor
care ar ucide aripile.
Așteaptă!
așteaptă să pot presăra,
în urmă-mi,
boabe de speranță.
pentru că îmi doresc
să regăsesc
drumul
într-o viitoare viață.
Și... de nu vei vrea
să mă naști din nou,
te voi naște eu.
În pântecul meu,
te voi dospi,
la fel de puternică.
În sangele tău
mă voi picura,
până la ultima suflare.
Însă... zborul va fi același.
Lasă-mă să presar
boabe de speranță, în urmă-mi...


N. D.