Poveste de iubire

Mi-ai desenat pe trup, cu trandafiri
poveste de iubire.
și din priviri
ai început, fără de nor
să ningi în regăsiri,
noian de fericire.
mi-ai scris în suflet, lacrimă de dor.
și ai știut
că te aștept de-o veșnicie
la porțile iubirii.
cu-aceeași frenezie
de-nceput.
Mi-ai dedicat poeme.
și-n cuvânt
ne-am regăsit așa cum ne-am lăsat.
sau... parcă tot mai vii
ne-am regăsit.
și timpul
ce ne mai scrie încă poezii
a stat în loc.
iar trupul
ce se-mpletește parcă, mai aprig
cu-al tău trup
e tot mai tânăr.
Dă-mi cerul tău! să te mai strig
de sus,
din zborurile noastre.
și lasă-mă, din nou să mă mai pierd
în ochii tăi
de veșnicii albastre.
Mi-ai desenat pe trup poveste de iubire
neterminată.
așa cum viața ne-a lăsat
ne vom trăi puținul.
așa cum unul altuia-am jurat
n-o vom sfârși vreodat'.
ne-om împlini destinul.


N. D.