POETUL MUT

Rătăcitoare pe cărările iubirii,
chiar și cu-aripa frântă,
sângerândă,
înălțând zbor curat
spre templul fericirii.


și de nu voi putea să-mi cânt iubirea
'nainte să mă sting...
dacă nu voi putea trăi fără cuvinte...
o să le-adun în picurii de ploaie
o să le strâng
și-o să le vărs în mare.
o voi ruga să scalde
trupuri
însetate.



Tu, cititorule de simți
deasupra mării adiere de penel
privește ochiul tulburat de lacrimi.
te-ndeamnă să iubești.
E el.
poetul mut ce nu mai poate scrie.
își varsă doar un suflet într-o mare.
și de-i veți întâlni cuvântul
voi, simțitori de poezie...
spălați-vă cu el pe inimi.
cântați-i oda lui, în șoapte
înserate
cu glas târziu de verde primăvară.
cu trandafiri în așternut.
cu zâmbet printre lacrimile-n noapte.


și nu lăsați iubiri să treacă.
și nu lăsați să moară
poetul mut.


N. D.