Miroase-a verde, mamă, la tine-n bătătură

Faci lucrurile drepte cu degetele-ți strâmbe
de boală.
Și numeri, iar, cuvinte, pași de copil și bâlbe
în poală.
A-mbătrânit cireșul din grădina cu rime
și maci.
Împăturești, cu grijă, trecut, râs și suspine
și taci.
Baticul tău ascunde seri pline de poveste
și vieți.
Ești singură și tristă și fără de vreo veste
-n dimineți.
Faci drum la cimitir în fiecare zi
cu flori.
În urma ta cresc gânduri și prașilă de vii
și zori.
Miroase-a verde, mamă, la tine-n bătătură
și-a mentă.
Ți-e dor de râsul nostru. De-a tatei călcătură
absentă.
Te doare nepuntința mai rău decât durerea
că ești.
Iar îți așezi baticul peste căsuța plină
cu povești.
Și grâul de colivă și curtea goală doare
și cerul.
Iar vrei, azi, să dezlegi, uitându-te în soare,
misterul.
Miroase-a verde, mamă, la tine-n bătătură
și-ți frângi
Mâinile tale strâmbe, dar pline de căldură
și plângi.