Te mai iubesc și-acum

Te mai iubesc și-acum
Când timpul
ar vrea să-și spună cuvântul.
Și când necuvinte s-adapă
din noi.
Când rece-i pământul.
Când ploaia de lacrimi e caldă
Când valul de mare
se-mparte la doi.
Îmi amintesc și-acum
Cum mângâie vraja
nisipul
ce tălpile goale sărută.
Cum zâmbetul tău mă-nfierbântă.
Cum gândul m-adoarme
pe-aripă de dor.
Cum cerul din ochii-ți
mă-ndeamnă la zbor
printre nori.
Câți ani au trecut
de când mi-ai atins înlăuntrul?
ori...
câți au trecut de la primul sărut?
și patul de flori
încă-i viu.
Clepsidrei îi e teamă să curgă.
Te mai aștept și-acum
La porți de iubire,
închise.
Cu brațele-ntinse
spre cer.
Rotește pământul
iubiri.
Și valul de mare împarte la doi.
Și timpul își spune cuvântul.
Și toamne vor trece
prin noi.
Iar eu...
te mai iubesc și-acum!

N. D.