E iar toamnă

Te-am visat astă-noapte,
din nou.
Mângâiai
pleata-mi blondă
cu șoapte.
ca-n trecut dezmierdai
cu privirea albastră
chicoteli de copil.
În curând va fi iar
ziua noastră.
Așadar...
pregătesc
flori uscate în glastră.
Frunze moarte adun,
presărându-le-n suflet.
E iar toamnă, iubite
și răsar dimineți
din poteci părăsite.
Bate vânt
de noiembre”
peste nopți nedormite.
Iar mi-e dor azi de tine.
ca și ieri...
A venit iarăși toamna,
plângând.
Îi e dor de poemele tale,
de privirile noastre,
râzând.
E iar toamnă, iubite.
Și mă-ndrept spre noiembre”
...murind...





N. D.