La mijloc de Toamnă

Încă o toamnă trece peste noi
Tu ești la un capăt al ei.
eu...
așteptând, cuminte,
pe malul celălalt
transform frunze ruginii
în flori de nu-mă-uita.
în flori de nu-uita-surâsul
și verdele
ce-a născut neuitarea.
Adun toate culorile toamnelor
plămădind vânt
ce mișcă perdeaua ferestrei
de la care privesc, tăcută...
așteptarea-mi.
Știu că te vei întoarce.
pentru că...
inima ta are sălaș în mijlocul toracelui
și...
doar brațele mele știu a o cuprinde.
Timpul
a rămas și el nemișcat
căutându-și clepsidra.
RAZA ta n-a apus nicicând.
răsare încă
pe cerul din mijlocul toamnei.
Oamenii cred
că pot ucide vise
și Iubiri rămase la jumătatea drumului.
Menirea lor e doar... să creadă.
Menirea toamnelor e doar... să îmbrățișeze
Marile Iubiri.
Menirea noastră e doar... să ne iubim.



N. D.