S-a scurs un an. Doar eu ştiu cum.
Şi-mi arde inima în drum.
Şi doare dorul de părinte
Şi dimineaţa care minte
că eşti şi-acum.
Am făcut, mamă, tot ce-ai spus.
Mi-ai trasat sarcini, la apus,
De parcă ai ştiut că mori.
Şi-n cimitirul plin cu flori
te-am dus.
Îţi mângâi plantele pe piept
De parcă vreau să te deştept.
Îţi pun tămâie la picioare
Aprind, la cap, o lumânare
şi-aştept.
Ce, oare, aştept?... nici eu nu ştiu.
Să-ţi aud vocea în pustiu,
Să-ţi mângâi zâmbetul pierdut
Şi ochii mici, ce nu mai sunt.
nu ştiu.
Trimite-mi, mamă, curcubeu
Pe care să-l zăresc doar eu.
Trimite-mi speranţe şi vise
Şi-mbrăţişările promise
mereu.
Te-aştept, măicuţă, tot te-aştept.
Îmi sare inima din piept
Când simt că, încă, mă-mpresori
Cu sfaturi bune şi cu sori.
şi tot aştept.
Dar ştiu că ne vom revedea.
Că va veni şi vremea mea.
La poarta Raiului m-aştepţi
În lumea celor mult prea drepţi,
Măicuţa mea.
N.D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu