..................

A doua zi după tine s-a stârnit furtuna.
nu-ți lăsa lumânările-aprinse
două săptămâni a bătut vântul.
și mie îmi pare rău că ai plecat.
îmi număr pașii din doi în doi
și plâng.


Sunt desfrunzită precum copacii toamna.
La opt și zece punct îți (încă) pregătesc ceaiul.
Ți-l aduc la patul în care nu mai ești.
așez cutia cu medicamente la îndemână
și plâng.


Mă simt copleșită de câte dorințe am de îndeplinit.
Oamenii vorbesc pe la colțuri, dar mie nu-mi pasă.
Îmi caut timp să te caut. și loc să-mi vărs furia.
Și, totuși, lângă crucea ta, vin liniștită
și plâng.


Ai fost altfel decât toate mamele pământului.
Ceasurile au stat la ora patru. Toate.
Atunci când moartea mi te-a smuls din brațe
și tu ai împrăștiat iubire peste noi
și-ai plâns.


Ne-ai lasat bogați, mamă. Ai știut să unești
mâinile copiilor și ale nepoților tăi.
Ai murit toamna. Și furia ei se zbate în sufletul meu
din două în două zile. Între timp
plâng.


N.D.