Coji de portocale

Mai ții minte, mamă dragă
când eram copil de-o șchioapă?
Iarna toată alergam.
Uneori mă-mbolnăveam.
Făceai, mamă, ce făceai
și din pat mă ridicai.
Și mă puneai pe picioare
cu ceai din coji de portocale.
Le uscai, încet, pe sobă,
îmi umblai în garderobă
și înmuiai în oțet
șosețele cu antet.
Mai târziu mi-am dat eu seama
că remediul era... mama.
Nu cu coji de portocale
mă puneai tu pe picioare.

Mi-a venit rândul, măicuță
să te țin eu de mânuță.
Să-ncerc să te scap de boală
Tot cu ceai de portocală.
Ochii mici cu riduri multe
se opresc să mă asculte
și, ca un copil de-o șchioapă
înghiți totul, mamă dragă.
Înghiți ceai, înghiți și fiere
doar ca să îmi faci plăcere.
Și fac tot ceea ce fac
doar să te ridic din pat.

N.D.