Te mai iubesc și-acum

Te mai iubesc și-acum
Când timpul
ar vrea să-și spună cuvântul
Și când necuvinte s-adapă
din noi
Când rece-i pământul
Când ploaia de lacrimi e caldă
Când valul de mare
se-mparte la doi
Îmi amintesc și-acum
Cum mângâie vraja
nisipul
ce tălpile goale sărută
Cum zâmbetul tău mă-nfierbântă
Cum gândul m-adoarme
pe-aripă de dor
Cum cerul din ochii-ți
mă-ndeamnă la zbor
printre nori
Câți ani au trecut
de când mi-ai atins înlăuntrul?
ori...
câți au trecut de la primul sărut?
și patul de flori
încă-i viu
Clepsidrei îi e teamă să curgă
Te mai aștept și-acum
La porți de iubire
închise
Cu brațele-ntinse
spre cer
Rotește pământul
iubiri
Și valul de mare împarte la doi
Și timpul își spune cuvântul
Și toamne vor trece
prin noi
Iar eu...
te mai iubesc și-acum!

N. D.