Bat clopote în cartierul meu sărac.
E sărbătoare,
oare?
sau pur și simplu... bat?
Parcă mai ieri ningea
și totul era alb
nemulțimiți fiind
de zi, de frig sau moarte.
Dar pictorul luminii
în verde ne-a-mbrăcat.
E viață peste tot
dar nu mai știm a râde.
și nu mai știm să facem
din zi o sărbătoare.
Ne plângem existența
ca pe o rudă moartă
și am uitat să strângem
la piept, zâmbetul lumii.
ne-nfășurăm în plânset
și-n patima minciunii.
E soare, oameni buni!
și-o nouă zi de joi.
Să mulțumim că pruncii
ne râd în dimineți.
Că mamele ne cheamă,
că frații-s lângă noi,
că-i primăvară
iară
și-i floare de cais.
Bat clopote în cartierul meu sărac.
E sărbătoare,
oare?
sau pur și simplu... bat?
N.D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu