Urlă-n mine toate toamnele târzii

Țipă cimitirul, maica mea iubită.
Azi te-am scris pe cruce și mă simt ranită.
Tare mult aș vrea ca să îmi mai vii.
Urlă-n mine toate toamnele târzii.

Plimbă pleata-mi blondă vântul deșuet
Eu îți simt căldura mâinilor pe piept.
Pe creștet adie mângâierea ta.
Mă chircesc, durerea parcă nu-i a mea.

Simt că nu mai pot, sprijină-mă, frate!
Să-i sădesc petunii pe cap și pe spate.
A trecut un an, eu tot nu-mi revin
Și mă rog, în taină, la cerul Divin

Să țină în dreapta-I sufletul de mamă.
Dorurile noastre să le țină-n palmă.
Zâmbet nu se stingă în visele noastre.
Plimbă-te, măicuță, prin lagune-albastre.

Și dă-ne un semn într-o seară aspră.
Lasă-ne o frunză lângă o fereastră.
Și spune-i, azi, toamnei care ni te-a luat
Să plouă cu lacrimi de copil uitat.

S-adie cu plânset fără de furtună.
Să-mprăștie floarea albă din cunună.
Tare mult aș vrea ca să îmi mai vii.
Urlă-n mine toate toamnele târzii.

N.D.